Interviu cu doamna Florica Ionescu – pictoriță și absolventă de studii de Teologie

Ați avut expoziții, atât personale, cât și colective, mai mult în sudul țării – București, Ploiești, dar și în Buzău și Brăila… Ce v-a readus la Iași după atâta timp și cum ați regăsit Iașul?

            Sentimentul meu de admirație și de dragoste pentru orașul unde am studiat Arte plastice a rămas neschimbat de-a lungul anilor. Primii mei ani de activitate s-au desfășurat tot în județul Iași, comuna Mircești, după care m-am transferat în județul Ilfov, unde am locuit cu soțul meu și locuiesc și în prezent, aproape de București.

            Visam să revin la Iași. Am ținut legătura, de-a lungul anilor, cu foști colegi, pe care i-am reîntâlnit la Cacica, lângă Suceava, iar atunci mi-a venit idea să revin la Iași cu o expoziție.

            Până la ce dată este deschisă expoziția pentru vizitatori?

            Până pe 20 iunie.

            Studiind biografia dvs., am observat că pe data de 18 iunie vă sărbătoriți ziua de naștere, motiv pentru care vă spun “la mulți ani”!

            Mulțumesc!

            În calitate de pictor și absolvent de studii teologice, cum simțiți dvs. legătura dintre pictură și sacru?

            Și în calitate de om normal, obișuit simt legătura, pentru că natura este creația lui Dumnezeu, ca și întreaga lume, iar noi, artiștii, când ne aflăm în fața unui motiv pe care l-am ales să-l reprezentăm, ne dăm seama și mai mult de frumusețea, minunea și taina creației. Astfel, încercăm și noi, pe măsura puterilor noastre, să redăm ceva din frumusețea acestei taine.

            Care a fost sursa de inspirație pentru această expoziție?

            Sunt create în taberele de creație, dar mai intervenim ulterior, lucrând în etape. Surse de inspirație mi-au fost: natura din Bucovina, orașul Sibiu, care este încărcat de istorie și de pitoresc, pentru că se păstrează clădirile medievale și centrul este punctul de atracție al tuturor artiștilor, al turiștilor, vizitatorilor.

            Cum ați ales titlul “Memorie și sentiment“ pentru această expoziție?

            De obicei, titlurile le căutăm și punem mai multe variante când înjghebăm o expoziție. La expoziția aceasta mi-am notat câteva titluri, dar nu am mai găsit agenda unde îmi notasem. Atunci, gândindu-mă la lucrările pe care le expun, la locurile frumoase pe care le-am păstrat eu în memorie, în sufletul meu, de-a lungul vieții și pe care am avut ocazia să le revăd, am ales să pun numele după ceea ce există în memoria mea afectivă.

            Vorbiți-ne despre cromatică și compoziție!

            Paleta aceasta cromatică – ocru, nuanțe palide de violet, de verde stins, galben, mă caracterizează. Fără să vreau, revin la aceeași gamă cromatică, lucru pe care l-am observat și în universul picturilor altor colegi.

            Neoficial, am înțeles că sunteți și poetă.

            De unde?

            De la colegul pictor Mihai Coțovanu, care vă apreciază atât pictura, cât și poeziile… Îmi spuneți ceva despre acest aspect?

            Mihai este un om cum rar întâlnești, un model pentru tinerii înclinați spre studiu, spre artă, spre sferele aceastea mai deosebite ale vieții.

            Apropo de poezie, țineam jurnale când eram elevă la liceu, în care notam zilnic ceva interesant. Visul vieții mele a fost să îmbrățișez Filologia și să devin scriitorare. La o compunere în clasa a 4-a, doamna învățătoare ne-a dat să facem o compunere în care să spunem ce vrem să devenim. Asta am visat mai înainte de a alege drumul acesta al Artei plastice.

            Am scris și poezii, și la liceu, și la facultate, pe baza cărora un coleg, pe vremea lui Ceaușescu, m-a delegat, alături de altă colegă, într-o ședință, pentru a participa la o tabără la Baia Mare. De-a lungul anilor, fiind și profesoară, și preoteasă, nu am mai avut timp, dar jurnalele nu le-am lăsat deloc, scriind, din când în când și câte o poezie.

            În prezent am un teanc de vreo sută și ceva de poezii, pe care încă nu le-am făcut publice, despre care nu știu nici măcar copiii mei, deși se zice că lumina nu trebuie s-o ții sub obroc.

            V-ați gândit la o combinație, la un mix de artă?

            Ca substrat, poeziile sunt inspirate tot din spiritualitate, ca și picturile.

            Având în vedere importanța pe care o reprezintă publicul pentru un pictor, vă doresc mult succes și să fie bine primită această expoziție!

            Pentru mine este o flatare și o mulțumire sufletească faptul că vizitatorii, de-a lungul zilei, se uitau cu multă atenție și întârziau în fața unei lucrări. Vă mulțumesc!

• Sursă imagine: https://adevarul.ro/locale/ploiesti/ploiesti-florica-ionescu-isi-dedica-viata-copiilor-luati-plasamant-1_50abdf277c42d5a66381a311/index.html

• Interviu realizat pentru Tele Moldova Plus în cadrul vernisajului expoziţiei “Memorie şi sentiment” de la Galeria “Tonitza” Iaşi