Axis – Amor – Avis

A fost odată un Vis. Un Vis frumos și trist. Iubirea noastră a crescut – un Trandafir vrăjit în Paradis. Pământul n-a avut curaj să-i avorteze sămânța, iar Cerul nu ne-a refuzat adopția copilului din rădăcină interzis.

A fost odată un crud Amor ce Universul ne-a prescris. Și Noi ne-am otrăvit fericiți din Iadul arzător, din Raiul nepermis. Ne-am înfruptat Amândoi sufletele din același măr care, în final, ne-a ucis.

Am fost odată, în Zbor, înaripați de-același Vis. Ne-am înălțat în Infinit, plutind deasupra Cerului admis. Dragostea și-a construit Aripile în cădere, iar astăzi, în amintirea unei călătorii în Doi, păstrăm doar penele unei rara avis.

A fost odată, ca-n povești descris, un tainic Dor ce Nemurirea ne-a promis. Am fost acolo Împreună și am căzut înamorați în același abrupt Abis. Nu ne-am dorit să revenim în Paradis. Din adâncuri, privind spre Cer, am reînviat Păcatul comis.

A fost un Vis, Iubirea Mea, un basm rescris. Din cel mai mare Păcat înfăptuit, am moștenit un Manuscris. Atâtea litere îndrăgostite ne-am prezis, atâtor nopți vrăjite Inimile Noastre s-au circumscris!… În arșița Dorului, Trandafirul s-a ofilit și Dragostea ni s-a prescris.

A fost odată, în Noi, un Paradis. Am înotat pierduți într-o tandrețe de nedescris. Am înecat, apoi, Amorul Nostru súi-géneris. Ne-am fi dorit să mai visăm, să mai gustăm în Doi din Raiul promis. Dar porțile, de-un Timp, ni s-au închis. Iubirea n-a supraviețuit, lăsându-ne învăluiți în níxis. Acum, numai Dorul nestins ne mai ține suspendați pe a lumii áxis.

A fost odată un Vis. Cel mai frumos și cel mai tri…sss…t… CathArsis!

<<AbracaDraMa>>

Maia ©️ristina Moroșanu