Umbră și Vis

Merg înapoi pe şine. Prin pasaje. Pe străduţe cu felinare galbene şi multă Lună. Amintirile n-au putrezit. Sunt calde, sub mormane de omăt virgin. Noapte şi frig. Mă strecor printre umbre şi vise. Mă ascund de mine şi mă redau lumii. Amorţesc şi mă las furată în nostalgii de fum. Curenţii subterani îmi trântesc uşile şi mă inundă olfactiv.

Vuietul anunţă cutremurul. Atenţie, se deschid adâncurile!

Zori melancolici… Bulevarde cu lumini şi dâre. Străduţe tăcute, semi-obscure, misterioase. Câţiva paşi hotărâţi şi cugete răzleţe plutesc pe asfalt. Parfum de primăvară şi de Timpuri Noi. Capitala sufletului meu – citadelă a uneia din nemuririle mele…

Privesc înapoi, pe şine, la apus, şi întunericul naşte flori multicolore fără parfum. Am înstrăinat vântului dreptul la cel din urmă simţ al memoriei, cel mai viu afectiv. Voi cere despăgubiri spirituale unui nou răsărit. Atenţie, se redeschid sufletele!

Maia ©️ristina Moroșanu